21 decembrie 1989, ora 15:43, Piata Libertatii din Cluj. Nume de simbol, dar si de singe. Aici aveau sa cada la datorie cei care s-au saturat de dictatura obedienta, foame si inchisoare de idei. Parc-a fost ieri...
?Vrem sa fim liberi, veniti cu noi sa-l dam jos pe tiran. Vrem libertate si bunastare!? Piata este inundata de lume, dar si de pistolari. Incep primele rafale de arma. Cad primele trupuri. Un tinar isi desface camasa si, cu pieptul gol, striga: ?Impuscati-ma, nu mai vreau sa traiesc, m-am saturat de mizerie!?. O rafala in piept ii curma viata. Alaturi, un baiat de vreo 10-11 anisori striga: ?Tata, tata, te-au impuscat! Trezeste-te, eu sint inca viu!?. Din trupul copilului se prelinge un suvoi de singe. Copilul isi imbratiseaza tatal, un trup pe fata caruia se citeste multumirea. Parca ar vrea sa spuna: ?Am invins!?. Sau poate asta ar fi vrut sa spuna, intr-un ultim efort. N-a mai apucat. ?A murit tata!?, striga copilul, ?Ajutati-ma sa-l ridic!?. Singele continua sa curga viclean din trupul inocent al copilului atins de glont, iar viata parca i se scurge pe nesimtite. Si totusi, rafalele de arme automate isi continua carnagiul. Pe caldarim, trupuri sfirtecate de gloante cad rapuse ca intr-o halucinanta cavalcada a mortii. Copilul inca-si inclesteaza cu un ultim gest de dragoste tatal. Din multime, un tinar smead, uscativ, se repede la copil si-l smulge de pe caldarim, il ia in brate si alearga disperat, nici el nu stie unde. Copilul inca mai traieste; trebuie sa ajunga rapid la ?Urgenta?. Fiecare clipa ii este numarata, orice intirziere poate fi fatala. Un tinar cu un copil in brate alearga disperat, cale de jumatate de kilometru, spre viata! ?Copilul trebuie salvat!? Ajunge la ?Urgenta?. Acolo, mai multi raniti ai acelei zile negre de decembrie. Trebuie facuta transfuzie, trebuie singe grupa ?O?. Hemoragia este grava, la abdomen, iar daca
