“— Draga mea, ingerul vietii mele... Tuti draga, cum mergi tu agale prin gospodarie, cum mesteci tu porumbul fiert... Ce pulpa, ce glas, ce corp... Cum nu ma contrazici tu niciodata... Nu ca scroafa aia... Ar trebui, de Craciun, sa o tai pe Veta...” Contrar aparentelor, Veta e nevasta, iar Tuti, scroafa lui nea Pandele. Asa isi structura in fiecare dimineata discursul nea Pandele, in fata cocinii, in timp ce Tuti isi savura micul dejun intr-o troaca confectionata din lada de zestre a nevestei. E drept, nea Pandele nu fusese intotdeauna animat de aceleasi sentimente duioase fata de Tuti... Prin vara, cand mancau ciorba de urzici si cumparau cartofi ca sa-i dea de mancare lui Tuti, nea Pandele propusese familiei sa-i taie, in avans, lui Tuti, o pulpa, argumentand ca porcul se poate descurca foarte bine si pe trei picioare si, la nevoie, ii poate sculpta el un picior de lemn, o proteza, cu care Tuti sa se descurce in drumurile ei prin batatura, in cautare de buruieni, asortate cu tabla din Trabantul dezafectat a lui nea Pandele, transformat in cotet de gaini. Ba chiar odata, cand nevasta ii reprosase faptul ca de luni de zile nu mai mancase o ciorba care sa aiba macar o aroma de carne, nea Pandele ii servise prompt replica: “Du-te, fa, si fa-i o baie fierbinte lui Tuti. Si dupa aia foloseste apa - ca mai trebe doar sa-i adaugi neste leustean...” Sentimente puternice fata de Tuti manifestase si familia lui Giani, vecinul de etnie rroma al lui nea Pandele, care o vanduse deja pe Tuti, in avans, unor macelari de la periferie, care acum il amenintau ca-l fac caltabosi daca pana la Craciun nu se prezinta cu porcul amanetat. Nea Pandele prinsese ceva informatii referitoare la complotul lui Giani si montase alarma de la Trabant la usa cocinii lui Tuti. Anestezie de Ignat Si iata ca sosi si ziua cea mare... Ignatul, apocalipsa lui Tuti. De cu seara, nea Pandele, ca sa nu lase