Bilantul anului politic 2003, desfasurat mai cu seama sub semnul sovaielilor costisitoare din partea Opozitiei, s-a incheiat, intristator si simbolic, cu imaginea presedintelui PSD Adrian Nastase primind Premiul „Omul anului“ din partea... regelui Mihai. Nimic mai reprezentativ pentru tonalitatile ambigue si incarcate de compromisuri care domina scena politica romaneasca, dar cu totul surprinzator, pentru ca gestul venea din partea unui personaj care nu mai apartine de ceva vreme numai scenei politice reale, ci mai ales unei galerii de simboluri.
Simboluri rivnite, dupa cum se poate remarca, in virtutea unei nevoi de legitimare care depaseste sondajele masluite si manipulate si tinde catre confiscarea unor repere calcate in picioare si batjocorite, de altfel, de aceleasi personaje, in urma cu vreo zece-doisprezece ani. „Omul anului“ (premiu acordat de o revista mondena care a strins laolalta intr-un amestec eterogen, cu ocazia „festivitatilor“, personaje provenind din cele mai diverse medii) isi pregateste astfel, prin toate mijloacele, terenul noului an electoral.
De altfel, gesturile simbolice ale premierului Nastase, care au incheiat anul, nu s-au oprit la anexarea institutiei regale la cortegiul sau de sustinatori, fie si impliciti. La nici trei luni de la marele referendum organizat de Putere pentru votarea Constitutiei revizuite, presedintele Ion Iliescu si premierul, in acord cu el, au sugerat ca anul 2004, an electoral, ar fi foarte nimerit pentru prelungirea prevederilor privind protectia chiriasilor din fostele case nationalizate. Altfel spus, doua lovituri care precizeaza – daca mai era nevoie – nu numai atitudinea reala a celor doi fata de proprietate in genere, ci si liniile de forta in care pare a se contura discursul pesedist in 2004.
In plus, pentru vederile „social-democrate“ ale celor doi oameni de stat, declaratia
