Dezbaterea gazduita in 29 octombrie 2003 de catre Centrul de cercetare a imaginarului Phantasma din Cluj a avut ca punct de plecare un text al Sandei Cordos despre Rezistenta in literatura, care distinge si descrie doua paliere de manifestare ale acestui controversat fenomen: pe de o parte, literatura care, in spatiul public, a rezistat ofensivei constante si din ce in ce mai agresive a ideologiei politice de a o supune si a o reduce la o anexa propagandistica, reusind sa pastreze, in carti literare aflate in circulatie (fie ele deformate de cenzura), valori artistice si valori umane universale, iar, pe de alta parte, discursurile personale, nonfictionale, clandestine ale scriitorilor (fara circulatie publica) care reusesc sa ofere cea mai densa reprezentare comunitara din ultimul deceniu comunist, retinind, totodata, imaginea unei rezistente fizice (in fata frigului, a foametei, a indoctrinarii politice), a unei, de fapt, rudimentare subzistente. (Phantasma)

Concepte: rezistenta si supravietuire

Ruxandra CESEREANU:

Am citit cu un interes aparte textul Sandei Cordos, tocmai pentru ca, in urma cu ceva vreme, va prezentasem conceptul de contrareeducare, devenit mai apoi de programare, optind in final pentru formula de dezintoxicare a creierului, in Romania postcomunista. Schitasem o posibila strategie de a le infatisa romanilor modul in care au fost manipulati in timpul comunismului, in timp ce Sanda incearca sa prezinte felul in care au rezistat ei in timpul comunismului, asa incit consider ca cele doua dezbateri isi corespund cumva; chiar daca era mai bine ca dezbaterea pe tema rezistentei in (prin) literatura sa aiba loc anterior dezbaterii despre dezintoxicarea creierului si nu dupa, cea dintii referindu-se strict la perioada comunista, in timp ce propunerea mea era aplicabila mai ales pentru postcomunism.

Mi se pare fo