Teatrul Act
Norocul ii ajuta pe cei indrazneti de Franz Xaver Kroetz, traducere de Victor Scoradet
Cu: Coca Bloos, Luminita Gheorghiu, Maria Obretin, Rolando Matsangos
Regia: Gianina Carbunariu
Scenografia: Radu Andrei
Miscarea scenica: Carmen Cotofana
Trei femei, in ipostaze si situatii diferite, aparent banale, asteapta sa li se intimple ceva. Ceea ce le leaga e forta cu care isi stimuleaza curajul de a infrunta viata. Ca si cum ar parcurge un curs de supravietuire printr-o abil intretinuta indrazneala. E o asumare frontala, necosmetizata a lucrurilor si, in acelasi timp, un joc pe muchiile sansei. Norocul e, intr-un fel, cea mai reala fictiune pe care personajele o pot construi. Unica modalitate de a fi in stare sa mergi mai departe. O introspectie incisiva scoate la suprafata toate problemele pe care aceste femei trebuie sa le escamoteze si, poate mai multe decit orice, aparentele ce trebuie mentinute. La fel ca in Ma cheama Isbjörg. Sint o leoaica, spectacolul de la Casandra (cu o diferenta insa majora intre structura textelor, cel al lui Kroetz, unul dintre cei mai jucati dramaturgi in anii ’70, concentrindu-se pe o implicare sociala puternica), Gianina Carbunariu mizeaza in Norocul… pe un tip de activare a unei atitudini care inseamna, in primul rind, constientizarea faptului ca e necesar sa faci ceva. E un reflex al suprimarii indiferentei, o raportare continua la ce e in jur. Chiar daca momentele-limita sint definitorii pentru cele trei personaje, ele nu cad nici o clipa in patetism, jocul actritelor reusind sa se mentina dincolo de riscul acest risc.
Surpasarea unor conventii acaparente, a unor tabuuri care nu lasa neamendata nici o incercare de a le submina, induce unei mame nevoite sa-si creasca singura copilul sentimentul luptei continue. Intr-un orasel de provincie unde toata lumea cunoaste