Stiu ca problema Statuii Libertatii din Arad si-a pierdut actualitatea, a disparut din pagina de titlu a cotidianelor, dar sint convins ca problema principala este mult mai larga si mai insemnata – conflictele iscate in jurul statuii (si chiar si cele legate de relatia romano-maghiara) reprezinta doar un simptom. De aceea, m-am gindit ca cele de mai jos nu sint cu totul inutile.

Istoria statuii o stim cu totii – ea a fost rezumata de Gabriel Andreescu intr-un articol recent (Observator cultural Nr. 188/30 septembrie-6 octombrie 2003)*. Tot dl Andreescu a tinut mai devreme sa adreseze o scrisoare deschisa presedintelui UDMR, scrisoare in care-l indeamna pe acesta sa nu rupa protocolul dintre Uniune si PSD, argumentind ca responsabilitatea pentru imaginea Romaniei ii apartine si lui Markó Béla si ca aceasta responsabilitate nu poate fi trecuta cu vederea datorita faptului ca primul ministru Adrian Nastase s-a dedat unor tertipuri tipic balcanice. Am scris un articol in cotidianul Krónika (Schimbarea accentelor, 12-13 octombrie 2003) in care am considerat ca nu problema ruperii protocolului este intrebarea. In general, nici eu nu sint adeptul radicalismului, al pozitiei superficiale si iluzorii afisate de pastorul Tökés. (In publicistica maghiara din Romania, sint unul dintre cei care sustin de ani de zile necesitatea convietuirii pasnice si deci a conlucrarii cu personajele principale ale vietii publice romanesti. Un timp, impreuna cu

Stiu ca problema Statuii Libertatii din Arad si-a pierdut actualitatea, a disparut din pagina de titlu a cotidianelor, dar sint convins ca problema principala este mult mai larga si mai insemnata – conflictele iscate in jurul statuii (si chiar si cele legate de relatia romano-maghiara) reprezinta doar un simptom. De aceea, m-am gindit ca cele de mai jos nu sint cu totul inutile.

Istoria