- Social - nr. 13 / 21 Ianuarie, 2004 De la prima unire politica infaptuita cu spada-i glorioasa de catre Mihai Viteazul, vremelnica in timp, dar statornica in gandul urmasilor, istoria luptei pentru infaptuirea indreptatitului edificiu national, din timp in timp fiii neamului au inscris repere comune ale acestei lupte incununate de laurii de la 1 Decembrie 1918, lauri care insa se cer cultivati pana in zilele noastre. Nu uitam momentul 1848-49 cand, intors de la Adunarea de la Blaj, preotul Ioan Muntean din Madarasu de Campie, le-a explicat credinciosilor sai ca "De acum Ardealul nu mai e Ardeal, ci Romania", curaj pentru care va avea sa plateasca scump. La putin timp, in 1861, romanii targumureseni, prin condeiul preotului lor Vasile Hosu, pretind egala indreptatire cu semenii lor unguri, secui si sasi, demers refuzat de autoritatile vremii. Dupa alti cativa ani, prilejuita de prima unire din 1859, dar ulterior ei, romanii de pe Mures, sunt prezenti intre cei ce s-au agitat pentru ea. Dar cea mai ingrijoratoare emulatie unionista prilejuita de Razboiul de Independenta din 1877 s-a consumat pe Campia Transilvaniei si la Alunis, unde traditia protopopului Stefan Branea, cronicarul din 1848-49, prinsese radacini puternice. Aici autoritatile au confiscat o harta a Transilvaniei unita cu Principatele Romane, asa cum o visau intelectualii nostri de atunci in granitele Romaniei Mari de dupa 1918. Arhivele Nationale din Viena si Budapesta conserva originalele documentelor emise pe aici, aflate azi in Colectia de Microfilme a Arhivelor Nationale a Romaniei. Intre acestea cu referire la aceasta tema ardenta a istoriei noastre redam mai jos o Nota diplomatica a ministrului de interne austriac catre Cancelaria Aulica din Viena din 1866, nota care, pentru plasticitatea ei, n-o comentam, dezvaluindu-ne ea singura starea de spirit pro unionista din Transilvania acelui timp.