Intr-o perioada in care in Romania coruptia a fost catalogata drept endemica in multe institutii ale statului, in conditiile in care la varfuri se vorbeste de spagi de ordinul milioanelor de dolari, aparitia unui om care refuza 100 de euro nu poate fi trecuta cu vederea. Cu atat mai mult cu cat pentru acest om - care sta toata ziua afara, indiferent ca ploua sau viscoleste - 100 de euro reprezinta cam jumatate din salariu. Cu atat mai mult cu cat acesta lucreaza intr-o zona expusa tentatiilor : frontiera. Indiferent care este motivul pentru care politistul acela de frontiera de la Directia Timisoara a refuzat mita, gestul sau este pozitiv. Daca acest politist de frontiera a fost corect si, intr-adevar, merge pe aceasta linie si azi, va merge si maine, ar trebui recompensat financiar si avansat. Recunoscandu-i meritul, Politia de Frontiera ar avea doar de castigat, pe termen lung. In primul rand, i-ar motiva si pe altii sa procedeze la fel, iar in al doilea rand, si-ar fideliza un om care mai tarziu ar putea avea influenta asupra altor cativa colegi. Daca, insa, ipotetic vorbind, refuzul mitei a facut parte dintr-un scenariu orchestrat de superiorii acestuia - doar pentru a-i plati niste polite unui personaj dubios din zona, cazut dintr-un motiv sau altul in dizgratie - Politia de Frontiera a avut de castigat doar pe termen foarte scurt, respectiv doar in ziua mediatizarii si, eventual, doua - trei zile dupa aceea. In primul rand, pentru ca un astfel de eveniment, daca nu are continuitate, este ca si nul. Iar in al doilea rand, daca - tot ipotetic - a fost regie in favoarea unor persoane, nu a institutiei, mai devreme sau mai tarziu lucrul acesta va iesi la suprafata si va crea o imagine deplorabila institutiei. Cert este ca, si intr-un caz, si in celalalt, prin acest gest politistul de frontiera s-a expus in fata mafiotilor din zona si de unul singur nu le va face fa