O ambrozie de Bistriţa de-aş fi băut în plus în noaptea de An Nou, acum aş avea o parte din televizor într-o pungă de plastic, iar restul în spatele blocului.
Înjure-mă oricine de nostalgie comunistă, dar am tânjit după acea explozie de bucurie pusă la cale de TVR-işti înainte de ’89... Cu ce eforturi numai ei ştiau. Mai era o “sârbă”, un “căluşari”, o “ţâpuritură”, un grup folcloric din Bihor, Maramureş, Teleorman sau din Moldova... Vrând-nevrând te bucurai sincer, sperând că, poate, noul an avea să schimbe ceva-ceva. Deşertăciune multă vreme – ştim bine. Ora 12 din noapte era o dezlănţuire terifiantă de culori şi lumină... Venea apoi rândul artiştilor şi actorilor. Ay, mamă, ce paradoaxe (vorba lui Haralampy), apropo de sistemul politic de-atunci şi de umor! Ce minunăţii de scheciuri cenzurate şi ce umor de calitate, dar şi ce interpretări! Ce artişti, ce actori! Ştefan Mihăilescu-Brăila, Jean Constantin, Cosma Braşoveanu, Toma Caragiu, Horia Şerbănescu, Radu Zaharescu, Nicu Constantin, Coca Andronescu, Florin Piersic, Tamara Buciuceanu, Stela Popescu, Rodica Popescu-Bitănescu, Draga Olteanu-Matei etc. etc. etc. Ay, Doamne, ce zei ai umorului!
Şi-acum... ?
Lipsa de texte în mariaj excelent cu lipsa de har, ambele suplinite perfect de glumiţe idioate şi de vulgariţăţi scabroase, revărsau spre telespectatori un soi de umor la care nu se putea râde nici cu gâdilituri... “Vacanţa Mare” s-a chinuit jalnic, acompaniată de ţipetele isterice ale lui Mugur Mihăescu, să scoată ProTv-ul din valul general – nu cred că a reuşit; “Divertis”-ul e obosit(or), iar entuziasmul şi râsetele lui Tony Grecu şi-au pierdut de multă vreme farmecul şi ...eficienţa; a încercat şi Florin Călinescu ceva-ceva cu ai lui, dar nu a fost decât o palidă ramificaţie a “Vacanţei Mari”, un fel de scenetă de care le venea să râdă doar lor; nu mai vorbesc d
