Piaţa Bucur Obor. Piaţa traficanţilor de casete, a vînzătorilor de covrigi şi seminţe, a gheretelor ţipătoare, a manelelor, a micilor "businessmen", deţinători de stand şi împodobiţi cu lanţ gros de aur la gît şi brăţări masive. Bijuteriile - dacă le putem numi aşa - sînt apreciate mai degrabă după gramajul impresionant de aur, decît după calitatea sau frumuseţea lucrăturii şi reprezintă pentru ei nu atît o carte de vizită, cît o investiţie, un posibil colac de salvare în situaţii limită. Aceşti mici proprietari de "butice" ajung uneori (mai ales în lunile moarte de după sărbători, cînd vînzările sînt la pămînt) în situaţia de a nu-şi putea plăti furnizorii de marfă. După cum am aflat de la personalul caselor de amanet din zonă, atunci e momentul în care încep să scoată lanţurile şi brăţările din dotare, pentru a acoperi golurile din SRL-uri. Amanetul pare a fi soluţia cea mai bună, preferabilă dobînzilor zdrobitoare ale cămătarilor sau birocraţiei bancare. În micul lor univers de afaceri, cinstit sau tenebros, casa de amanet ia locul şi rolul unei bănci, operînd cu aceleaşi noţiuni (dobîndă, contract, împrumut, scadenţă). Casa de amanet pune bani în circulaţie, îi rulează, acordă împrumuturi, percepe comision şi penalităţi, valorifică garanţiile. După maxim o lună, cînd afacerea înfloreşte din nou şi vînzările cresc suficient, patronul se întoarce după odoarele abandonate. Şi astfel lanţurile şi brăţările îşi reiau locul de cinste la gîturile şi pe mîinile stăpînilor lor, ştiind că în scurt timp vor avea aceeaşi soartă. Creditele bancare au cunoscut o adevărată explozie în ultimii ani şi băncile chiar îşi fac reclamă şi se întrec în a oferi credite pentru "nevoi personale" a căror destinaţie nu trebuie justificată. Nimic mai simplu dacă îţi doreşti o vacanţă exotică sau dacă vrei să-ţi redecorezi apartamentul (luat tot pe credit) după ultimele tendinţe în des