Despre clarviziune
În confruntarea cu totalitarismul - fie acesta brun sau roşu - Germania continuă să fie în egală măsură un caz singular şi exemplar. Singular fiindcă estul Germaniei - fosta RDG - a trecut brusc dintr-un sistem totalitar în celălalt. Exemplar - pentru modul în care vechea Germanie federală s-a confruntat cu trecutul ei brun iar după reunificare, şi cu totalitarismul roşu.
În acest extrem de complicat şi anevoios proces de conştiinţă al unei naţiuni, capitolul colaborării cu serviciile secrete şi mai ales cu temuta Stasi se dovedeşte a fi şi cel care a făcut să curgă nu numai mult sînge şi lacrimi în trecut ci face să curgă şi multă cerneală azi, mai ales în cercurile intelectualităţii germane.
De astă dată însă, în cauză se află din nou umbra lungă a trecutului brun... In vara acestui an a văzut lumina tiparului culegerea de articole, de fapt adevărate fişe caracterologice despre scriitorii şi intelectualii din timpul celui de-al Treilea Reich, întocmite de Carl Zuckmayer, care a emigrat în timpul nazismului în Statele Unite. Acolo, la cererea serviciilor secrete americane, el a redactat unele informaţii despre colegii săi de breaslă - dar şi despre actori, regizori, cineaşti - rămaşi în Germania.Aceste informaţii urmau să slujească aliaţilor în edificarea, după război, a unei noi Germanii, democratice.
Volumul intitulat Geheimreport - Raport Secret a suscitat interes cu mult înainte de publicarea lui. Portretele unor mari personalităţi ale vremii, schiţate de Carl Zuckmayer pentru uzul american au fost grupate de autor în patru categorii: nazişti activi şi complici înrăiţi; complici naivi; indiferenţi şi neajutoraţi; purtătorii conştienţi ai rezistenţei interioare. (Deloc surprinzător, o astfel de taxinomie ar funcţiona şi în cazul evaluării gradului de vinovăţie şi complicitat
