Politologul Vladimir Tismaneanu a plecat din Romania in 1981. Securitatea il denumise "obiectiv" si ii daduse numele de cod "Cain". Acum, profesor in SUA, Tismaneanu rememoreaza pentru "Jurnalul National" povestea exilului sau. Marturiseste ca ii vine greu sa rezume in cateva cuvinte "momentul atat de intens si chinuitor " in care a decis sa plece din Romania. "Era dupa o lunga perioada, profund nevrozanta, de marginalizare profesionala. Imi sustinusem doctoratul in 1980, insa, din motive cadriste (eternul, insurmontabilul "dosar"), nu reuseam sub nici o forma sa intru in predare la o catedra de filozofie sau sociologie, desi terminasem Sociologia la Universitatea din Bucuresti in 1974, ca sef de promotie pe tara", povesteste Tismaneanu. Lucra la Laboratorul de sociologie urbana (actualul CURS), insa ceea ce facea acolo nu avea nimic de-a face cu pasiunea sa pentru filozofia politica.
La limita rabdarii
Motivele plecarii nu au tinut insa numai de marginalizarea profesionala. "Nu mai puteam suporta agresiunea permanenta impotriva spiritului liber. Asemeni altor colegi si prieteni, ajunsesem la limita rabdarii in ceea ce privea grotescul cultului personalitatii, mizeria cotidiana, minciuna in care ne era dat sa traim. Cum am scris in cartile mele ulterioare, ma tot intrebam de ce nu avem si noi un Michnik, un Havel sau un Saharov? I-am admirat si ii admir enorm pe cei care s-au opus pe fata sistemului si nu pot decat sa regret ca nu a existat in Romania o miscare colectiva a disidentei. Au existat insa disidenti, si ei merita pretuiti cum se cuvine", spune politologul.
Singura sansa: fuga din Romania
Dupa moartea tatalui sau, in februarie 1981, are prilejul unei "evadari" peste hotare, in Spania. "Dupa inmormantarea lui, mama mea a stat de vorba cu un vechi prieten, membru al conducerii Partidului Comunist din Spania, un vechi amic. Ambii m