Nevoia de bani ii face pe multi romascani sa-si lase bijuteriile de familie in mina patronilor de case de amanet. In cazuri disperate, care, de cele mai multe ori, cer solutii imediate, unii oameni recurg la gesturi disperate, menite sa le rezolve problemele. Asa se face ca nevoia de bani ne determina de multe ori sa recurgem la imprumuturi legale sau mai putin legale, totul in speranta ca ziua de miine va fi mai buna. Faptul ca dobinzile de la banci si conditiile de acordare a imprumuturilor nu sint intotdeauna accesibile, face ca o parte dintre romascani sa apeleze la casele de amanet. Chiar daca banii incasati in schimbul amanetarii bijuteriilor nu sint multi, pentru unii afacerea este buna si cu riscuri minime. Daca in cazul bancilor sau a camatarilor, neplata imprumutului duce la repercursiuni grave, in cazul caselor de amanet singurul lucru rau care se poate intimpla este pierderea definitiva a bijuteriilor. Dar, si in acest caz, posesorul se poate intoarce, cind are bani, sa-si rascumpere obiectul amanetat, dar cu un pret mult mai mare decit cel luat la amanetare. "Nu se poate spune cit de profitabila este o casa de amanet. Oamenii amaneteaza bijuteriile numai in cazuri disperate, pentru ca sumele pe care le incaseaza nu sint foarte mari. De cele mai multe ori, ei isi recupereaza obiectele", spune unul dintre patronii unei case de amanet din Roman. Unii isi amaneteaza si "casnicia" Daca pentru un gram de aur proprietarul bijuteriei incaseaza intre 200.000 de lei si 300.000 de lei, in functie de cite karate are obiectul respectiv, la cumparare, acelasi obiect este cotat la pretul real de pe piata, mult mai mare. In plus, si la rascumparare, anumite case de amanet percep comision, iar altele nu. Cu alte cuvinte, amanetarea unei bijuterii este o solutie nu foarte fericita. Cu toate acestea, lipsa unei constringeri, cu exceptia celei afective, ii face pe multi sa-