Eugen NEGRICI

Literatura romana sub comunism. Poezia I

Editura Fundatiei PRO,

2003,

160 p., f.p.

Volumul I (Proza) din Literatura romana sub comunism al lui Eugen Negrici era, de fapt, o incitanta sinteza improvizata a unui „critic in tranzitie“, indecis intre popularizarea gazetareasca, reconstituirea cvasi-memorialistica, vointa de sistematizare tipologizanta a etapelor propagandei comuniste si impresionismul polemic (ilustrat prin partizanate in favoarea propriei promotii, platiri de polite catre generatiile ’60 si ’80, radicalisme antitotalitare apres-coup s.a.m.d.). O sinteza-in-viteza, marcata de o lejeritate a discursului inexistenta in volumele „de virf“ publicate inainte de ’89 (Expresivitatea involuntara, Figura spiritului creator, Sistematica poeziei s.a.). Sa fie oare vorba de un simptom al vremurilor noi? Cel de-al doilea volum (Poezia I, dedicat exclusiv perioadei „stalinismului integral“ dintre 1948-1953), altfel deloc lipsit de merite, pare sa confirme aceasta tendinta.

Ne aflam in fata inca unui caz in care interesul mediatic al temei abordate (in cazul de fata: comunismul), grotescul textelor pro

pagandistice discutate (pline de comice „expresivitati involuntare“) si prestigiul autorului tind sa anestezieze interesul comentatorilor pentru „expertiza“ critica a cartii. Exista, din pacate, un fenomen al „receptarii lenese“, pe cale de generalizare la noi, in conditiile in care interesul pentru literatura romana devine, pe an ce trece, tot mai mic, chiar in cazul studentilor la Litere (lipsiti si de memoria perioadei totalitare), iar critica literara prefera adesea sa divagheze impresionist si uneori oportunist pe marginea cartilor in loc sa le „expertizeze“; putini mai sint astazi capabili sau macar interesati de acest lucru. Cine mai are cu adevarat timp si nevoie de asa ceva?!