Cei aproape 15 ani care au urmat au fost o ?pierdere de vreme?. In aceasta perioada, pretuita avere a statului a fost impartita intre mostenitorii politici ai lui Ceausescu, in timp ce 22 de milioane de locuitori indura saracia apasatoare. Numai datorita unui singur om o tara atit de ostenita si demoralizata a ajuns pe punctul de a adera la UE.
In culmea conflictului din Kosovo, in anul 1999, Tony Blair a promis Romaniei si vecinului sau, Bulgaria, ca vor deveni curind membre ale Uniunii, ca o recompensa pentru sustinerea de care au dat dovada. Bulgaria a reusit progrese impresionante. Romania continua sa se impotmoleasca, desi a primit 4,6 miliarde de euro de la UE. Elita conducatoare a folosit diferite tertipuri pentru a sifona o mare parte din aceste fonduri in propriile buzunare. Cind Bruxellesul a anuntat la inceputul lunii ca alte sase miliarde de euro vor merge spre Romania, dupa integrare, a existat o deghizata bucurie.
Directionarea fondurilor europene, in valoare de zece miliarde, catre o tara a carei conducere s-a instrainat de conceptul de serviciu public, poate fi considerata ca fiind un stimul major pentru coruptie.
Uniunea Europeana a intirziat sa adopte masuri speciale care sa foloseasca la pregatirea tarii pentru aderare, cum ar fi organizarea unei echipe de interventie rapida pentru reconstructia ministerelor si institutiilor. In loc de aceasta, se bazeaza pe un proces curios, numit ?twinning?, prin care citeva mii de oficiali sint trimisi sa faca studii aprofundate in universitatile vestice sau sa lucreze in ministere si institute din occident. In speranta ca, atunci cind se vor intoarce la posturile lor, ei vor implementa procedurile occidentale de managment. Aceasta e un cadou nefericit acordat dispozitivului autoritar al PSD. Oficialii care si-au cistigat independenta si continua sa actioneze, in principal, in
