Care este istoria filmului tau de scurtmetraj Un cartus de Kent si o punga de cafea, de la Bucuresti la Berlin?
In 1999, in aprilie, am cistigat la CNC concursul cu Marfa si banii si, imediat dupa aceea, un coleg de la Antena 1 (unde lucram atunci), operatorul Ovidiu Gyarmath m-a rugat sa scriu un scenariu pentru el, pe care sa-l si regizez pentru ca trebuia sa-si dea lucrarea de diploma la o facultate particulara. Asa am scris scenariul asta, am fost la Rebengiuc si la Ionel Mihailescu si l-am dat, deoarece il scrisesem cu gindul la ei. N-au putut sa vina atunci pentru ca aveau spectacole si am apelat la alti actori – Ion Arcudeanu si Razvan Popa – cu care am si facut filmul atunci. Era un experiment pentru mine – un cadru foarte lung, in care filmam „dintr-una“, fara nici un fel de taietura, o discutie la o masa si o lucrare de diploma pentru Ovidiu, dar care a iesit destul de prost. Apoi am facut Marfa si banii, am fost prins cu Razvan Radulescu in tot felul de proiecte de scenarii, iar, cind a aparut noul concurs la CNC si Alina Salcudeanu mi-a zis ca ar fi bine sa dau ceva, m-am reintors cu gindul la scurtmetrajul pe care il ratasem o data, dar imi doream sa-l refac. Asa ca am intrat in concurs, l-am cistigat si am facut filmul.
Intre timp, am facut multe modificari la scenariu si in noua configuratie au acceptat si Rebengiuc, si Mihailescu sa joace, iar chelnerul a ramas Mihai Bratila. Cu doua zile inainte de filmare, Mihailescu a renuntat si am cautat un alt actor. Asa am ajuns la Mimi Branescu, pe care-l vazusem in Filantropica, unde avea un rol mic, dar care mi s-a parut foarte just. Asa ca am facut totul foarte repede, am avut noroc ca lui Mimi ii venea costumul lui Mihailescu, am mai cumparat o camasa si am aminat filmarile cu o zi, dar, dupa aceea, am filmat snur 3 zile. Apoi, chiar in faza de montaj, inainte sa fie gata sonoriz