Loviturile pe care şi le trag partidele de opoziţie, ba pe sub masă, ba pe deasupra ei, sunt cea mai bună probă că experienţa precedentelor alegeri a fost uitată.

Petre Roman a părăsit PD-ul pentru a-şi lansa propriul partid. Şi dacă n-ar fi vrut, ceea ce nu cred că e cazul, tot i-a aplicat o directă fostului său coleg, Traian Băsescu. E de presupus că Petre Roman va încerca să cîştige voturi de la toate partidele de stînga, dar pînă una, alta el îi păgubeşte pe cei din PD. Chiar dacă declară că formaţiunea pe care a înfiinţat-o cu ani în urmă nu-l mai reprezintă, dl Roman nu aduce de-acasă alegători care nu votează cu pediştii. Fostul premier e un om orgolios – nu-mi explic altfel faptul că în loc să se lupte pentru un loc în fruntea PD-ului, a preferat soluţia de a-şi face propriul partid. Dl Roman nu mai e personalitatea cu audienţa din ’90, nu mai are nici succesul de la alegerile din ’96. Un partid construit în jurul său va avea mari probleme şi ca să intre în Parlament. Alegătorii nu-l mai percep ca pe un cîştigător. Iar asta nu e vina alegătorilor. Fostul premier şi-a luat revanşa faţă de partidul care l-a marginalizat, lăsîndu-l fără grup parlamentar în Senat. E probabil însă ca această victorie să fie ultima din cariera de senator a dlui Roman. Improvizaţia de partid cu care Petre Roman vrea să intre în Parlament mă face să cred că acest politician experimentat e şi azi prizonierul plovărului său roşu de la Revoluţie. Dacă nu cumva, cum spun unii comentatori mai cinici, Petre Roman şi-a făcut partidul doar ca să ia din voturile PD-ului. Nu mă atrage această ipoteză, pentru că nu se potriveşte cu personajul politic Petre Roman.

Apropo de scenarii de acest gen, care au gradul lor de plauzibilitate, mă îndoiesc că Acţiunea Populară l-a luat în colimator pe Traian Băsescu, fiindcă ar fi primit sugestii şi informaţii din partea p