Are 102 ani, a fost jandarm in Cadrilater si a predat teritoriul bulgarilor in 1940. Sub comunisti a batut chiaburi. Lasat la vatra, a lucrat la Vinalcool. In Bucuresti a calcat abia la 73 de ani, venit sa-si vada fiii si nebanuind ca aici va ramane. Batranul s-a nascut in iarna inceputului lui 1902. Zorii veacului al XX-lea l-au gasit pe Ion, feciorul lui Dragomir Gheorghe din Latinu, Braila, muncind la plug pe cele 3 hectare cu care Voda Cuza il improprietarise pe taica-sau. Cand s-a facut de 6 ani, invatatorul din sat l-a pus pe Dragomir sa-si dea odrasla la carte. "Dascalul a vazut ca am mainile aspre si l-a ocarat pe tata ca ma pune la plug. I-a zis sa ma dea la scoala, ca altfel ii da amenda. Si tata, de rusine, m-a dat la carte", spune mosIon.
A invatat cinci ani la scoala din Latinu. "Se facea scoala, domâle, nu ca acum, sa-l bata pe invatator in clasa! Daca lipseai, ii amenda pe parinti de numai", spune batranul. La scoala a intalnit-o pe Stanca, copila vecinilor, care, mai tarziu, i-a fost alaturi la bine si la rau. "Ea cuminte, eu cel mai nazdravan. Mereu ma para si stateam la colt pe coji de nuci din cauza ei! Era corecta si nu suferea furtisagul si nedreptatea! De-asta mi-a fost draga! Am fost cununati 74 de ani. S-a stins ca un puisor, in mainile mele", isi frange mainile batranul. Femeia zambeste acum de pe unul din peretii garsonierei, tanara, dintr-o poza inramata.
"De saracie, am lins saramura de ceapa"
1918, razboi. Nemtii au intrat in Latinu, alungandu-i pe romani. Parintii lui Ion au fugit in nord, "dincolo de locul unde se varsa Buzaul in Siret", si dusi au fost: nu i-a mai vazut niciodata. La fel si parintii Stancai. "Am auzit ca i-au prins nemtii si i-au schingiuit, am auzit si ca au scapat, eu spun doar ca i-am pierdut", zice batranul. Nemtii erau neiertatori si cruzi si i-au pus la munca silnica pe