Teatrul „Maria Filotti“, Braila.
Woyzeck, dupa Georg Büchner.
Regia: Radu Apostol.
Muzica: Dorina Crisan-Rusu.
Scenografia: Alina Herescu.
Coregrafia: Florin Fieroiu.
Consultant muzical: Cornel Cristei.
Scurtmetraje: George Dascalescu.
Cu: Catalin Stanciu, Mihaela Trofimov, Viorel Cojanu, Cornel Cimpoae, George Toropoc, Emilian Oprea, Ramona Ganga, Valentin Terente, Mircea Valentin, Alexandrina Halic, Marius Exarhu, Liliana Ghita, Liviu Pintileasa, Wanessa Radu, Ana Zubcu, Alin Florea, Ludmila Filip, Antonia Ilie.
Cu citeva saptamini in urma, am scris o cronica de-a dreptul entuziasta la un spectacol al traditionalistului (asa sa fie?) Felix Alexa; acum, sint pe cale sa ma entuziasmez din nou, pentru Electra lui Maniutiu, de la Oradea. Cum de multisor port pe frunte, cu mindrie, dar cu totul neintentionat, o mare stampila rosie pe care scrie alternativ, banuiesc ca unii cred fie c-am intrat intr-un fel de an al mortii, fie c-am decis sa ma institutionalizez, dindu-ma cu vechea garda (multi ar fi surprinsi de fluidul de interogatii comune care-l uneste pe Maniutiu cu o serie intreaga de tineri regizori). Cu atit mai mult cu cit am refuzat sa ma entuziasmez public pentru Nevrozele sexuale ale parintilor nostri, facut de Radu Afrim, si-am scris cu dubii despre Pescarusul lui Sorin Militaru, amindoi tineri lupi de partea alternativa a inexistentei bariere estetico-generationiste.
De-aceea, n-o sa-ncerc niciodata sa apar cu orice pret Woyzeck-ul brailean al lui Radu Apostol, cu tot ce poate el nemultumi. Vazindu-l, de trei ori in patru zile, mi-am dat seama si de ce am fost dezamagita de ultimul Cehov al lui Militaru, si de ce n-o sa-ncerc niciodata sa fac salvata montarea lui Apostol. Nu c-as fi intrat eu in pielea altcuiva, ci, pur si simplu, pentru ca sint altele standardele dupa car
