Spuneti-i unui student al Facultatii de Arte Plastice sau unuia al Facultatii de Istorie si Teorie a Artei doar atit: Mexic. Nu cred ca ne vom alege cu cine stie ce raspuns. Poate o salata confuza de azteci si mayasi. Si pe urma au venit spaniolii si i-au omorit pe toti. Si gata cu arta: au urmat fotbalul, mariachi, personajele negative ale western-urilor. S-ar putea sa aflam ca Mexicul e in America de Sud si are capitala la Machu Pichu. Nu e ironie, e un adevar cam trist.

La facultatile sus-mentionate nici nu se pomeneste de arta moderna mexicana. De ce? Pentru ca Mexicul, cu arta sa cu tot, deranjeaza. Nu convine. E greu de inghitit. Nu e de bonton sa iti placa muralisti ca Rivera, Siqueiros, Orozco. Erau comunisti si au pictat proletari, tarani, steaguri rosii. E mai de bun-gust sa admiri o arta cu „probleme“, un Tinguely, un Motherwell, ma rog, o arta pe care ai invatat-o la curs.

Puse alaturi insa, cele doua arte ar parea asemenea unui magar slabanog linga un taur furios. Ghici cine e magarul?

Am putea continua mult acest rechizitoriu al indiferentei si ignorantei noastre, dar mai bine ne oprim aici.

Asadar, fie nu avem nici o idee despre arta mexicana, fie avem una limitata, care se opreste in anii de glorie ai muralismului mexican.

Cu atit mai mult ne va surprinde ceea ce este expus in luna martie la Muzeul National de Arta al Romaniei: Vibratie Optica. Dincolo de gest.

Arta contemporana, atit de contemporana, incit artistii au fost prezenti la vernisaj.

Prin toate elementele ce o construiesc, expozitia este un exemplu de gindire si de prezentare a unor artisti intr-o tara straina. O lectie la care artistul si curatorul roman (aflati cam in deriva) ar fi bine sa mediteze mai serios.

Vibratie Optica. Dincolo de gest. Nu are un concept stufos, nu sufera de o excesiva teoretizare sau probleme f