Funeraliile la care au participat sute de oameni au dat o ultima mingiiere parintilor lui Alois, care si-au ingropat copilul la numai 27 de ani. Nesansa de a fi in trenul mortii la Madrid i-a retezat visele si sperantele. Ieri, numele lui Alois Martinas a fost pe buzele si in lacrimile tuturor satenilor din Sabaoani. Tinarul de 27 de ani, care a murit in atentatul de la Madrid, a fost inmormintat ca un erou national. Sute de oameni care, poate nu l-au cunoscut, l-au condus pe ultimul drum. La 13.30, o multime cernita astepta ca Alois Martinas sa fie condus pe ultimul drum. Zeci de coroane de flori purtate de copii. Purtat de umeri de rudele sale, Alois Martinas si-a inceput drumul catre biserica. Desi o zi insorita, in Sabaoani era innegurat. Sute de persoane in negru, parinti si frati indoliati. In fata alaiului, o poza a lui Alois. Pina la biserica, a fost condus in tacere. Doar clopotul a batut lung, ca jalea familiei care atingea sicriul parca pentru a-l mai tine pe Alois linga parinti. "Ar fi trebuit sa se casatoreasca", vorbeau doua femei. "Un om bun", se vorbea pe strada. Tinerii care duceau sicriul oboseau. Pina si lor povara unei morti nedrepte li sa parea prea grea. Locul lor era luat de altii. Pentru durerea unei mame care isi duce fiul la groapa inca nu s-au inventat cuvinte. "Maica, scoala-te, nu ma lasa... Nu te du, e negru acolo... Nu te du maica, nu te du...". Din sicriu raspundea doar tacerea. In curtea bisericii, mare de oameni. "Sarmanu'... Erau mai multe rude in tren si numai el a coborit sa se intilneasca cu un prieten. Acolo i-a prins explozia pe amindoi", spuneau, in soapta, satenii. O rugaciune scurta, apoi biserica isi deschide bratele pentru a-l primi. Plinsul familiei se inteteste, parca nevrind sa-l lase sa intre. "Nu te du, mama. Nu te du...", pling sfisietor parintii. Multimea freamata. In ochii tuturor, ochii cunoscutilor sau ochii stra