Activitatea nu e retribuita, dar costa deplasarile prin tara Legea Spitalelor recent adoptata creeaza haos in unitatile sanitare de varf. Cu toate ca autoritatile se straduiesc de cativa ani sa organizeze activitatea spitalelor, legea publicata nu se aplica inca si a fost deja modificata. Principala prevedere care va crea probleme se refera la unitatile clinice sau la cele universitare, precum si la institutele de cercetare, unde directorul general trebuie sa fie neaparat cadru universitar. Autoritatile sustin ca scopul legii este responsabilizarea directorilor, dar in cazul spitalelor clinice, sefii au cartile de munca la... facultatile de medicina. Ministerul Sanatatii nu considera ca ar fi o problema in cazul in care un profesor sau conferentiar nu ar vrea sa detina functia de director de spital. Daca se epuizeaza toate variantele din unitate, la concursul de director s-ar putea inscrie un candidat "universitar" din alta institutie!? E greu de crezut ca profesorii vor refuza sefia picata din cer, dar si mai improbabil sa fie acceptat director un medic din alta clinica. Nici nu e de dorit, scopul restructurarii in Sanatate fiind tocmai introducerea competitiei intre clinici. Cum sa te conduca un profesor dintr-o unitate concurenta? Cea mai mare bataie de cap o da insa componenta consiliului de administratie al spitalului. Promovata cu indarjire de senatorii si deputatii medici, legea obliga Ministerul Sanatatii sa aiba cate 4 reprezentanti in consiliile celor 40 de institute din subordine. Dintre acestea, numai 16 sunt in Capitala. Cum ministerul nu avea personal care sa acopere 160 de posturi in consilii s-a ajuns la o solutie de compromis. S-au desemnat cate 4 membri ai MS la institutele din Bucuresti si doar cate unul in tara, restul fiind numiti prin ordin de ministru din cadrul DSP-urilor. Fiecare functionar eligibil din minister face parte din "n" consilii. C