Acestia au avut norocul infiintarii (a cincea editie) a revistei ?Familia?, (1965) la interventia si prin relatiile lui Al. Andritoiu, absolvent al Scolii de Literatura ?Mihai Eminescu? din Bucuresti, scoala infiintata de noile autoritati comuniste pentru formarea de scriitori cu origine sociala ?sanatoasa?. Ei bine, Andritoiu, sprijinit si de Titus Popovici, ajuns mare, printre marimile partidului comunist, de Mircea Malita, fost ministru si actual academician, a reusit sa obtina aprobarile si fondurile necesare pentru revista. Nou era ca Andritoiu, de loc din Vascau, avea bune relatii si cu autoritatile locale, mindre nevoie mare, ca sub ?domnia? lor se renaste revista lui Iosif Vulcan. De aceea, i-au dat lui Andritoiu mina libera in alegerea colectivului redactional si a colaboratorilor externi.
O mica eroina a razboiului
Pe Ovidiu Cotrus nu-l vazusem pina atunci niciodata. Dar prin 1955 am fost martorul unei povesti interesante. Un ofiter superior al Armatei Rosii scrisese la ?Scinteia? un articol prilejuit de ?ofensiva? presei privind intarirea prieteniei romano-sovietice cu ocazia zilei de 23 August. Acolo scria ca in timpul razboiului, dupa ce a eliberat localitatea Cenad din Banat, el cu grupa de ostasi pe care o conducea s-au cazat la familia Giurgiu, dar intr-o ofensiva in forta, germanii au reocupat localitatea. Sovieticii din casa Giurgiu n-au mai putut pleca, s-au refugiat si ascuns in finul din podul surii. Localitatea a ramas ocupata de nemti mai multe zile, unii fiind de asemenea cazati in locuinta Giurgiu. In aceasta situatie extrem de periculoasa, sotia lui Giurgiu, parca notar in comuna, s-a gindit la oamenii din fin, muritori de foame. Femeie miloasa si-a pregatit fetita de 10 - 12 ani, si a trimis-o in sura cu mincare, sfatuita sa spuna nemtilor, daca o intreaba, ca duce hrana la purceii din cotetul aflat acolo, in sura
