Cariera de om de afaceri a fostului deputat PDSR debuteaza in 1991, cand infiinteaza, in diferite localitati ale tarii, un numar de firme. Cariera sa de escroc incepe putin mai tarziu, in perioada martie-iunie '92, cand Bivolaru emite cateva cecuri fara acoperire. Incurajat de faptul ca minciuna si escrocheria sunt rentabile, omul deplin al tranzitiei romanesti trece la fapte mai ample: in perioada decembrie '94-martie '95, emite un numar de ordine de plata false, prin contrafacerea stampilei Bancii Romane de Dezvoltare si plastografierea semnaturii administratorului de cont. In doar cateva luni, prejudiciul este de 67 milioane dolari. Intre timp, ca sa nu-si piarda mana, continua si cu gainariile: falsifica pasapoarte, facturi hoteliere si adrese. Justitia, fireste, nu face nimic: Bivolaru are protectii inalte, e membru al partidului de guvernamant. Cine se poate atinge de el? Prin trecerea timpului, cateva din escrocheriile sale sunt automat gratiate: adica mizilicurile care pe orice om obisnuit l-ar fi bagat imediat la racoare. Ramane prejudiciul gras, cel comis in dauna BRD, in valoare, la cursul de azi, de peste doua mii de miliarde de lei.
Pe cazul Bivolaru se vad atat infractiunea individuala, cat si, mai ales, infractiunea institutionala - cea care, prin incompetenta functionarilor, cu ajutorul lipsei de vointa a ministrilor, slujindu-se de complicitatea oamenilor legii si speculand in chip pervers mutenia legilor, a facut mai mult pentru incurajarea oficiala a infractiunii, decat zeci de mii de infractori individuali luati la un loc. Ani de zile, Bivolaru a ilustrat aceste doua tipuri de infractiuni: a fost in atentia publica atat pentru fraudele comise, cat si pentru modul in care partidul l-a protejat. A devenit notorie, ca un simbol al simbiozei intre infractiune si politica, imaginea conducerii PDSR insotindu-l pe Gabriel Bivolaru pe drumul s