Laurentiu DAMIAN
Filmul documentar. Despre documentar… inca ceva in plus
Editura Tehnica, Bucuresti, 2003,
264 p.
Laurentiu Damian nu este un cineast cu citeva filme documentare mult apreciate la activ sau cu doua lungmetraje mult contestate retroactiv. El nu este nici un publicist talentat care razbuna un autor uitat de schite literare, atunci cind nu se erijeaza ca polemist, fara sa cunoasca rigorile speciei. De asemenea, pe L.D. nu trebuie sa-l identificati drept un foarte sufletist co-organizator al Festivalului de la Costinesti din primul lustru al anilor ’90 sau ca pe un foarte rutinier activist al festivitatilor de resort ulterioare. El nu e nici un profesor de regie, sef de catedra sau prorector in bransa, pe care nu-mi dau seama in ce ecuatie l-as putea plasa. Laurentiu Damian este un poet si tot binele si tot raul ii vin sau le provoaca din aceasta calitate-defect.
Ea se revarsa abundent, dar inegal asupra tuturor prestatiilor si vocatiilor sale ipostaziate mai sus sau omise deocamdata, desi – asta ar fi problema! – nu stiu sa fi scris versuri ori sa fi publicat asemenea productii.
Printre vocatiile sau prestatiile omise mai sus este si aceea de autor tiparit editorial, ipostaza in care L.D. debuteaza acum sau abia isi inscrie primul titlu intr-o bibliografie selectiva, fiindca nu putem socoti ca atare minimonografia-brosura scoasa cu ani in urma sub egida UCIN si consacrata sefei sale directe de atunci de la UNATC, Elisabeta Bostan, oricit de poeticesc era titlul: Unde esti copilarie?. Volumul de fata e o macromonografie, iesita, cum vom vedea, din aceeasi matca si premiata sub aceeasi egida, dar cu un titlu complet lipsit de poezie, parind al unui manual de liceu pentru o materie inca neinclusa in programa analitica – Filmul documentar, cu un subtitlu repetitiv care nu adauga mai mult decit niste