- Cultural - nr. 67 / 6 Aprilie, 2004 Intrarea solemna in Ierusalim a Mantuitorului Nostru Iisus Hristos, a doua zi dupa invierea dreptului si sfantului Lazar, aclamat si adulat de multimea care il intampina cu ramuri de finic, a trecut. Este o sarbatoare inregistrata si pastrata vesnic in memoria colectiva de o intreaga istorie a omenirii crestine! In toate bisericile Neamului, in dangatul prelung al clopotelor si in ruga sfintilor nostri parinti, au fost aduse, dupa traditie, ramuri de salcie inverzite, care au fost stropite cu aghiasma, duse, apoi, pentru a fi puse la icoane prin case, la capat de ogor, pentru a purta noroc in sanatate si a-i feri pe oameni de rele. Simbolizand nu doar reinvierea anotimpului primaverii, ci victoria vietii asupra mortii, acestea reprezinta _ cum poetic se exprima Prea Fericitul Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane - "ramurele sufletului nostru romanesc". De luni, 5 aprilie, a inceput Saptamana Patimilor. Romanii au intrat in rugaciune si in post total, cu sfintenie. Rand pe rand, Mantuitorul , in ultima lui drama lumeasca, va simti tradarea lui Iuda Iscorioteanul, la chemarea argintilor, tristetea si ruga din gradina Ghetsimani, adeverirea de la Cina cea de Taina, si lepadarea apostolilor. Isi va duce crucea lemnului greu pe drumul Golgotei, va fi parasit tocmai de cei in entuzismul carora intra, cu cateva zile in urma, in Ierusalim, insotit de urale: "Osana! Binecuvantat este Cel Ce vine intru numele Domnului". Va fi batjocorit, biciuit si rastignit intr-o Vinere a Patimilor, pe cap cu o coroana de spini, asezat in mormant dupa intregul supliciu al mortii. Apoi, in noaptea unica a Invierii, realitatea iesirii Sale din mormant, biruinta luminii si a Mantuitorului asupra intunericului si a mortii vor insemna o alta speranta renascuta sub pleoapa orizontului purtand chipul nadejdii mantuirii, prin puterea divina doritoare