S-a incheiat Saptamana Mare, a trecut si Pastele cu tot ce a insemnat caritate pe banii statului, cu tot ce a insemnat pomana din buzunarul vreunui ciocoi nou. S-a terminat si cu frazele de genul “sa fim mai buni, mai curati, sa avem sufletul deschis spre aproapele nostru flamand si oropsit” etc. etc. S-a terminat - pe moment - cu evlavia de scena, cu pomenile facute de potentati ai zilei sub diferite scenarii, dar cu acelasi scop : propaganda electorala. Oricine ar vrea sa nege ca in spatele acestor actiuni de caritate facute - de data aceasta - in Saptamana Mare ar sta altceva decat marinimie si piosenie nu poate convinge. Nu am auzit ca un politician sa fi iesit la astfel de actiuni fara blitz-uri si camere video si sa fi facut daruri saracilor doar pentru ca asa a simtit in preajma Sfintei Sarbatori. Cum nu am auzit de acte caritabile fara sigla de partid. Or daca cineva face un act caritabil, pentru iertarea vreunui pacat sau pur si simplu pentru ca asa il indeamna credinta, cu certitudine, in fata lui Dumnezeu carnetul de partid nu are nici o valoare. In Romania, insa, ni s-a dovedit ca totul poate fi politizat si confiscat de cei de la putere : de la sarbatoarea nationala si, mai nou, ziua NATO, pana la marile sarbatori crestine. Am vazut si Craciun si Paste cu sigla de partid, si postere cu Maica Precista in dreapta si sigla de partid in stanga. Ba am auzit facandu-se politica si in unele biserici, cand la liturghie sau la spovedanie preotul te sfatuieste, printre randuri, sa nu superi pe cei de sus. Politizate au devenit si pomenile aruncate saracilor : un mic, un ciolan cu fasole, o tuica ori un vin fiert, toate se dau cu postere albastre in spate. Mai nou, in marinimia lor, ciocoii zilelor noastre impart si bani, privind cu satisfactie cum se calca lumea in picioare pentru o nenorocita de bancnota de 100.000 de lei. Ce satisfactie sufleteasca pot avea in f