Legea 544/2001, cu privire la liberul acces la informatii, e poate una dintre cele mai nerespectate acte normative date de autoritatile romane dupa 1990. E greu de crezut ca exista o lege mai eronat interpretata sau mai ignorata. Daca toti cetatenii care au inaintat petitii catre diverse institutii, de la punerea in aplicare a Legii 544 si care nu au mai primit nici un raspuns, ar fi dat in judecata autoritatile respective, probabil ca statul ar fi fost deja falit. In baza legii 544 privind liberul acces la informatii am solicitat Inspectoratului General al Politiei de Frontiera lista de calatori pe 2001 a unei agentii de turism timisorene despre care primisem sesizari de la cititori ca ar face trafic de persoane. Informatiile respective ne erau necesare pentru a demara o ancheta jurnalistica, urmand sa anuntam la randul nostru, in cazul in care sesizarile se confirmau, Inspectoratul Judetean al Politiei de Frontiera Timis. Adresa noastra a primit urmatorul raspuns venit de la Inspectoratul General al Politiei de Frontiera: “Institutia noastra nu gestioneaza evidenta nominala a cetatenilor romani sau a mijloacelor de transport care tranziteaza legal frontiera de stat, ci doar o evidenta statistica a acestora. De asemenea, Politia de Frontiera nu detine date cu privire la firmele de transport care desfasoara activitati specifice in zona de frontiera”. Trecem peste ipoteza destul de ciudata ca Politia de Frontiera nu are decat “statistic” numarul celor iesiti si intrati in tara. Am vrea sa credem ca, in cazul unei agentii de turism prin care pleaca in Vest 30 de persoane si se intorc doua, politistii isi dau seama “statistic”, ca nu e ceva in regula. Dar, la doua zile dupa comunicatul I.G.P.F. primeam o nota obisnuita de presa prin care eram informatii despre actiunile facute de frontieristii timiseni “pentru descoperirea si limitarea actiunilor, persoanelor si transp