Lupta puterii de a-si subordona presa se acutizeaza. Se incearca pe orice cai reducerea la tacere a ziarelor care, prin investigatii jurnalistice, au lovit in interesele financiare ale un personaje importante ale zilei. Imediat dupa venirea la putere - cand era o infratire si o solidaritate de invidiat intre reprezentantii castei politice aflate pe val - politicienii au mers in forta, neinteresandu-i decat sa se razbune prin orice mijloace pe cei care aveau lupta impotriva coruptiei drept politica editoriala. In majoritatea cazurilor au lucrat subteran, lovind indirect - in agentii economici care sustineau financiar, prin publicitate, ziarul care refuza sa fie obedient. Dupa prima etapa, cateva ziare s-au linistit, preferand sa mearga pe linia dictata ori sugerata. Au inceput apoi tradarile, luptele interne pentru putere si pentru bani. Vazand ca nu mai sunt o unitate decat in discursurile televizate si in comunicatele de presa, au incercat o alta tactica de a reduce la tacere ziarele necontrolate. In paralel cu presiunile financiare au inceput amenintarile, mesajele de intimidare si chemarea in instanta a jurnalistilor incomozi. Dupa aceasta a doua etapa, au mai fost cativa care si-au schimbat politica editoriala peste noapte. Recent s-a intrat intr-o a treia etapa. Suntem intr-un an agitat, cand se decid destine pe alti patru ani. Un an in care nimanui nu-i da mana sa piarda. Un an in care puterea nu mai vrea sa auda de nici un ziar care sa loveasca in interesele sponsorilor de partid, care sa demaste acte de coruptie, care sa stirbeasca reputatia oamenilor scosi pe scena. Daca pana acum au mers in forta, vazand ca au ramas, totusi, publicatii nesupuse, au schimbat placa, nerenuntand, totusi, la santaj. Transmit semnale de conciliere prin mai multe canale, invita presa nesupusa, chiar cu girul Presedintiei si al Guvernului, la fel de fel de sindrofii. Asta in condi