Ultimul lider comunist al Romaniei, panicat de moartea violenta a conducatorilor Pakistanului, Egiptului si Indiei, a cerut Securitatii sa ia masuri draconice de paza. Liviu Turcu, celebrul disident care a lucrat in structurile de informatii externe, explica mecanismul operatiunii "Scutul"

„Dintru inceput, prin masurile pe care le-a luat, Postelnicu a pus la dispozitia celor doi dictatori intreaga Securitate pentru a se servi de ea in scopurile lor dictatoriale. Asa s-a ajuns ca intr-o serie de documente cu caracter normativ, ca si in analize si bilanturi sa se statueze ca sarcina prioritara a Securitatii Statului asigurarea protectiei de securitate a lui Ceausescu si a familiei sale, cerandu-se ca intreaga activitate sa se subordoneze acestui scop."

Asertiunile apartin generalului colonel Iulian Vlad, seful Departamentului Securitatii Statului in perioada 1987 - decembrie 1989 si corespund realitatii. Asa cum nici o abordare cu pretentii stiintifice a istoriei partidului comunist in perioada regimului lui Nicolae Ceausescu nu poate escamota legatura organica intre liderul politic si structurile institutionale ale DSS, in egala masura se poate spune ca nici o analiza serioasa a activitatilor Securitatii nu poate eluda locul central cu caracter paroxistic ocupat de masurile vizand asigurarea securitatii personale a „comandantului suprem" si a familiei sale. In conditii de normalitate, orice stat modern include in cadrul sistemului de securitate structuri specializate pentru protectia demnitarilor si desigur cu precadere a varfurilor sistemului politic ce au o mare vizibilitate publica. Aceste sarcini sunt de regula grupate in doua categorii: una de ordin informativ, adica colectarea de informatii de profil, si a doua reprezentand partea operativa nemijlocita, de executie.

Formal sub aspect institutional, aceste atributii au revenit in cadrul