Dan Iosif povesteste moment cu moment nasterea, triumful si distrugerea baricadei de la Inter. Nu lipsesc din relatarea sa capturarea TAB-ului cocotat pe baricada, moartea oamenilor care, in cateva ore, ii devenisera prieteni de-o viata. Un raport inedit al SRI, redactat la inceputul anilor ‘90, puncteaza misterele sangeroasei nopti de 21 decembrie. (VALENTIN ZASCHIEVICI)

Carnagiul de la Inter: epopeea baricadei Biografia lui Dan Iosif incepe cu dupa amiaza zilei de 21 decembrie. Incontestabil, Dan Iosif si portavocea lui au fost „miezul" baricadei de la Inter. Dupa 15 ani, anonimul devenit, cum el insusi se defineste, un „nomenclaturist cu CV-ul facut in balconul CC-ului" isi aminteste cum s-a privit in ochi cu moartea, in noaptea de cosmar. Cum a facut Revolutia cu 400 de dolari si 2.100 de lei in buzunar, cum a scapat de arestare carand un brad in carca, cum si-a invins frica pentru a nu-si „contamina" tovarasii de lupta.

Cine era Dan Iosif inainte de 21 decembrie?

Dan Iosif: Pentru mine ziua de 21 decembrie a inceput la ora 5 dimineata. La ora 6 eram in Autogara Militari. Asteptam sa iau autobuzul de Domnesti sa ma duc la munca. Aveam locul de munca in comuna Domnesti. Ajunsesem un paria al orasului Bucuresti, nu mai puteam sa ma angajez. Conform acelui Decret 153, daca nu aveai un loc de munca erai arestat pentru vagabondaj. Si m-am angajat muncitor necalificat la restaurantul Central din Domnesti. Aprovizionam de la UJCOP cu vin, cu carne, cu oua, ulei. Veneam cu ele la restaurant, le bagam in depozit, treceam la preparat mici, fripturi. Venea o fata, Tudorita, le lua si ii servea pe clienti.

Vreau sa spun ca era un serviciu care ne aducea la fiecare dintre cei care lucram acolo 3-4 sute de lei pe zi, usor, lasand la o parte faptul ca eu consider ca sunt singurul nomenclaturist, nou nomenclaturist, care si-a facut curriculu