Viscri. Un nume cu sonoritate scrasnita, de sticla macinata intre dinti. Este un sat sasesc din judetul Brasov, vechi de aproape o mie de ani si doar putin schimbat de atunci, dar ramas acum fara sasi. Pe Viscri iti pica degetul pe harta cand incerci sa fixezi, la ochi, centrul Romaniei. VIOREL ILISOI
Dintre ruinele cetatii Rupea, zgariind cerul de pe gorganul lor de bazalt, se vad bisericile fortificate ale sasilor din Rotbav, Homorod, Maierus, pana la Ungra si Apata, zeci de kilometri roata-mprejur. Peste tot au fost candva sasi. Au venit din partile Luxemburgului la inceputul mileniului trecut, au ridicat asezari cu cetati, biserici si scoli, au raspandit civilizatia lor nemteasca, dar dupa caderea comunismului au plecat; mai bine zis si-au luat lumea in cap, intorcandu-se intr-o tara care de mult nu mai era a lor. âAcum cauti cu lumanarea un sas si nu-l gasesti", spune, cu regret parca Ioan Danciu, inspector la âTaxe si impozite" in Rupea, oras unde mai traiesc doi sasi si 18 sasoaice, din 1.500, cati au fost pana in anii din urma.
Viscri se vede, printr-o âgura de puscat" din zidul cetatii Rupea, la nord, pitit printre cocoasele dealurilor, ca niste bivoli dormind - parte dintr-un lant de fortificatii sasesti in calea de jaf a cumanilor, intai, apoi a tatarilor si a turcilor. Printul Charles de Walles, mostenitorul coroanei britanice, a vizitat acum doi ani Viscri - pentru ca e unul dintre cele mai vechi sate din Europa, unde timpul pare sa se fi impotmolit la cumpana Evului Mediu - si a calarit haiduceste pe iapa unui sas viscrean pana la Trei Movile. âAlteta, i-au spus satenii, aici este centrul, inima Romaniei". Vazuta de sus, din cetatea arsa a Rupei, inima Romaniei, din care iese ca un cui alb turla bisericii sasesti, pare sa nu mai bata.
Internet in Evul Mediu
Deodata, cum ai intrat in sat, dupa o infernala hurduc