Pe vremea cand scriam la prima mea carte, prietenul meu Zoli, astazi disparut, m-a intrebat: "Bine, bine, scrii poezii, dar ce-i aia poezie?". M-am dat de ceasul mortii sa-i ofer un raspuns, insa, cu toate ca volumul meu era aproape gata, raspunsul n-a venit. Asta se intampla in urma cu 12-13 ani si ma gandeam ca, dupa ce voi mai inainta, dupa ce voi fi scris si a doua carte, el va veni de la sine. Ei, bine, n-a venit nici atunci.
M-a oprit un om din satul meu, gospodar cu rost si cu vaza: "Aud ca scrii poezii, dar ce-i aia poezie?". Daca as fi avut la indemana un raspuns potrivit la intrebarea "La ce foloseste poezia?" - de pilda: iti aduce bani, te ajuta sa-ti ridici o casa, ii imbie pe copii sa mearga la scoala, iti inlesneste plata darilor catre stat, te sprijina daca vrei sa candidezi pentru postul de primar al comunei, deschide usile mai-marilor de la judet s.a. -, i-as fi spus si ce-i poezia; in lipsa acestuia, m-a cuprins rusinea neputintei si de-atunci m-am ferit sa mai dau ochii cu el.
Intrebarea mi-a pus-o odata si un baiat mai rasarit, de la mine din cartier: "Nene, da' ce-i aia poezie? Se da la televizor?". "Nu se da". "Se da la stiri la ziar?". "Nu se da". "Merge cu manelele?". "Nu merge". "Se da la Sala Palatului sau la concertele in aer liber?". "Nu se". "Pai, si atunci ce-i aia poezie, daca nu si nu?".
Mi-am adus aminte de aceste intamplari citind mai zilele trecute o stire despre speranta de viata a poetilor. Potrivit lui James Kaufman, de la Universitatea San Bernardino, Statele Unite, poetii traiesc, in general, mai putin decat romancierii si dramaturgii, unul dintre motive fiind acela ca au personalitati mai dificile, tendinte autodistructive mai accentuate si ajung celebri mai devreme decat alti scriitori. Kaufman crede ca este posibil sa existe si alte explicatii. "Poetii scriu de doua ori mai mul
