(PUR,

candidat PUR

la Primăria

Capitalei)

Vinde rujuri Nu vînd rujuri. Sînt manager de resurse umane. Cosmeticele le vînd agenţii de distribuţie. Eu îi formez, îi învăţ să mănînce, cu ce să se îmbrace, cum să mănînce, să-şi plătească taxele şi impozitele. Eu nu vînd rujuri. Sînt eu machiată? Cine mă alege? Nu vreau să mă aleagă oamenii care se scoală la nouă dimineaţa şi stau în pat că-i doare rinichiul fiindcă au căzut de beţi pe stradă. Pentru acest tip de oameni nu am respect. Vreau să mă voteze oamenii responsabili. Cei care beau ar trebui sancţionaţi moral. Dacă eu nu pot să mă duc la serviciu, să muncesc pentru un salariu şi fac lucrurile pe jumătate, dovedesc iresponsabilitate faţă de familia mea, copiii mei. Vreau să trăiesc bine, trebuie să şi muncesc. Nu pot să stau cum mi s-a întîmplat... merg pe stradă şi îmi spune o familie cu un copil: "V-am văzut la teve, aţi intrat în politică, daţi-mi bani de mîncare". Eu am salariu pe cartea de muncă. Autorităţile sînt speriate fiindcă salariul angajaţilor mei e pe cartea de muncă. 40% din salariul ăsta mare se duce la stat pe care statul trebuie să-l gestioneze. Mă simt obligată să rezolv problemele pentru care am plătit deja prin impozitele virate. Intrarea în politică Pentru că nu mai pot, nu mai pot! Aţi văzut cum arată strada asta. Sectorul unu a dat aprobare de începere

a şantierului fără ca şantierul să aibă apă. S-a făcut groapa, s-a scos pămîntul, eh!, legea spune că roţile trebuie spălate, dar cum să se respecte legea dacă prin fraudă se obţine autorizaţie de şantier? Am sunat la ADP, la poliţia rutieră... unii zic că nu depinde de ei, alţii spun că nu depinde de ei. Fiindcă niciodată nu ştiu care e adevărul, nu mai vreau să bat la uşă, vreau să fiu după uşă. Din afara uşii nu fac nimic. Eu sînt profesor de matematică, sînt logică, plec de la a, merg la b. Doctrina PUR N