In mod normal, sambata, 1 mai, ar fi trebuit sa ne prinda in toane rele. Sa ne astupam urechile, sa nu auzim pocnetele de artificii si dopuri de sampanie, care razbateau de la granita de vest, unde vecinii nostri maghiari tocmai sarbatoreau proaspatul lor statut de membri U.E. Ar fi trebuit sa maraim si sa dam suturi in gardul cu Europa, ai carui tarusi i-am plantat timp de 14 ani si de dupa ulucile caruia ne itim acum capetele, holbandu-ne ca cioara in ciolan. Sa ne intrebam, macar retoric: “De ce noi nu? Ce au astia si nu avem noi?” Dar romanii nu au avut timp de asa ceva. 1 Mai “muncitoresc” i-a prins pe prea multi cu cartonasele de pomanagii in mana, salivand dupa micii electorali, duhnind a unsoare de baron. Fericit ca, din patru in patru ani, mai simte gust de carne printre masele, romanul zice: “Dom’le, micii astia sunt mai buni ca aia de la alegerile trecute”. Pierdut in fum, ametit de berea pe bon bauta pe stomacul gol, isi da seama cat de important e el, daca cineva i-a dat gratis doi mici si o bere. Uita de anii de stevie si urzici. Uita ca banii sai se duc pe stegulete si afise, pe mici si diurne de campanie. Sarbatorind “Ziua Muncii” in tara unde forta de munca activa, care “presteaza” cu forme legale, se imputineaza de la zi la zi, eternii cetateni turmentati s-au prins in hora si au jucat alaturi de stabi cu burta inainte si cu halba in mana. Adevarul e ca avem de ce petrece. Ce ne pasa noua de integrari, de uniuni, de comisari, de rapoarte de tara? Daca integrarea asta ar fi fost precum fotbalul, puteam sa spunem din nou ca ne-au furat arbitrii. Ca suntem nedreptatiti, ca cineva ne pizmuieste si ne da suturi la turloaie. Cineva e invidios pe noi. Cineva ne vrea raul. Poate “agenturili”, poate “dusmanii poporului”. De ce nu putem fi in rand cu Ungaria, Polonia, Republica Ceha, Slovacia, Slovenia, Lituania, Letonia, Estonia, cu Malta si Cipru? Daca am v