Am sarbatorit, in 3 mai, Ziua mondiala a libertatii presei. Nu cu mici si bere de propaganda, nu cu sloganuri populiste... Am incheiat, recent, saptamana libertatii de exprimare. La cateva zile, la Timisoara, un nou caz de abuz indreptat impotriva presei, dupa recenta amenintare cu moartea, primita oficial de scriitorul Mircea Mihaies din cauza unei opinii. Acum, un jurnalist de la saptamanalul Banateanul spune ca i-a fost smuls aparatul de fotografiat, chiar de catre fostul prefect, pentru ca a facut niste poze, dupa care a fost sechestrat de oameni apropiati acestuia... Actele de violenta, fie ea fizica sau verbala, au ajuns sa nu mai mire, dar ingrijoreaza si ingrijoreaza din perspectiva viitorului presei. Chiar daca ni s-a spus ca, si din acest punct de vedere, ne indreptam intr-o directie gresita, totusi nu se face nimic pentru remedierea problemei. 2003 a fost anul cu cele mai multe cazuri de jurnalisti injurati, amenintati, batuti, de jurnalisti carora li s-au ridicat acreditarile de la diferite institutii ale statului. Si asta in pofida existentei unei legi care, din 2001, da - teoretic - dreptul la aflarea oricarei informatii de interes public, in pofida declaratiilor oficiale pe care alesii neamului le fac pe la fel de fel de reuniuni nationale sau internationale. Ziaristii tarati prin tribunale sub acuzatia de calomnie, de insulta, ziaristii condamnati la plata unor despagubiri morale aberante, ziaristii amenintati, batuti in plina strada, sechestrati reprezinta insa doar partea care se vede. Ceea ce nu se vede, dar se resimte acut, sunt presiunile economice facute, pe cai subterane, asupra ziarelor, care implica, uneori, chiar autocenzura. Acesta este regimul presei in Romania anului de gratie 2004. Autoritatile reactioneaza, sau se prefac ca reactioneaza, doar in fata rapoartelor facute de organizatii din Occident. In tara, termenii de libertate de expri