Vineri 23 aprilie, la sediul Societatii Psihanalitice din Romania, gratie demersurilor Asociatiei Romane de Psihanaliza Aplicata, condusa de

dl Dorin-Liviu Bitfoi, a conferentiat pe teme brancusiene reputatul psihanalist si universitar francez de origine romana Vladimir Marinov. Acesta a avut amabilitatea sa raspunda intrebarilor pe care i le-am adresat pe marginea cartii sale Figuri ale crimei la Dostoievski, tradusa de Brindusa Orasanu, postfatata de Vasile Dem. Zamfirescu si publicata recent in eleganta Colectie „Biblioteca de Psihanaliza“ a Editurii Trei din Bucuresti.

Cum ati ajuns sa va intilniti cu ideea de a face psihanaliza literaturii dostoievskiene sau, altfel spus, de a descoperi adevaruri psihanalitice in opera marelui scriitor rus?

Dostoievski este o figura care m-a pasionat in perioada adolescentei si a tineretii. Opera sa m-a fascinat, caci mi s-a parut ca este o opera in care aspectul psihologic, si as spune chiar si cel „psihanalitic“, este prefigurat. Mai tirziu, am descoperit ca Sigmund Freud ii recunostea lui Dostoievski o patrundere de tip psihanalitic, precursoarea descoperirii ca atare a psihanalizei, si acesta este motivul pentru care magistrul vienez il aseza pe Dostoievski alaturi de Sofocle si de Shakespeare. Pe de alta parte, as adauga ca tatal meu este de origine slava, si cred ca si acest aspect a jucat un anumit rol in interesul pe care l-am purtat operei lui Dostoievski. A fost, daca vreti, acel strop de culoare afectiva personala care ne indeamna indeobste sa savirsim unele alegeri…

Este paricidul un moment decisiv pentru evolutia culturala a omului? Oare doar in acest fel poate fi Legea transgresata, poate fi progresul social pus in opera?

Este o intrebare dificila. Nu prea stiu ce sa va raspund, nu prea stiu cum sa va raspund…

Hai sa spunem ca astept de