Vasile ANDRU

Operatie pe creier sau Eros si Thanatos

Editura Mirabilis, Bucuresti,

2003, 80 p.

Pagina de titlu a cartii promite cititorului o „proza“. Simplu, modest, destul de „neangajant“, adica la adapostul „pactului fictional“.

Numai ca Operatie pe creier se dovedeste, de la primele pagini, in primul rind un text unde referentul este puternic implicat in actualitate, cu personaje-persoane care traiesc in istoria recenta si a caror poveste este transpusa aici. Nu e vorba de „acest roman s-a inspirat din realitate/din fapte adevarate“ etc., ci de o dubla si surprinzatoare statutare ontologica a figurilor si a faptelor: reala si fictionala.

Cum a reusit autorul acest lucru? Aparent, prin acel artificiu narativ al persoanei intii care povesteste si care este simultan martor (creditabil) al intimplarilor. Corelativul este cititorul (concret) care a trait sau stie despre decembrie 1989, despre mineriade, despre ce inseamna sa stai in spitale si sa fii operat, despre Piata Universitatii, despre Securitate. Curiozitatea este trezita de la inceput: „Voi povesti despre un om care a trecut pe linga moarte de patru ori, in patru ani.

Numele sau este Theo Alban. El a scapat cu viata, sub gloante, la 21 decembrie 1989, vinat de militia dictatorului, linga Sala Dalles. A scapat cu viata dupa ciomegele securistilor deghizati in mineri, in Piata Universitatii, in iunie 1990. A supravietuit dupa o operatie dificila, in 1992, cind a trebuit sa i se scoata plaminul drept. A scapat cu viata dupa o operatie pe creier, in 1993, la spitalul Avesalom din Bucuresti. Acest om s-a intimplat sa fie o ruda a mea.“ Fraza scurta, esentializata, cu ritm biblic, face ca istoria omului „real“ sa para/sa fie una exemplara. Exista, in plus, o mare implicare afectiva a naratorului, atit fata de personaje, cit si fata de cititor,