La 5 iunie 2004, calendarul înregistrează trecerea a o sută de ani de la naşterea încă unui "avangardist istoric". În micul grup de scriitori nonconformişti din anii '20-'30 ai secolului trecut, fiul macedoneanului Enache Dinu s-a situat, vreme de un deceniu, în fruntea poeţilor "extremişti", iar modesta lăptărie a tatălui său din strada bucureşteană a Bărăţiei a ţinut locul saloanelor mai pretenţioase de aiurea. Botezată cu umor "Secolul" de către Victor Brauner, care i-a şi zugrăvit vitrina cu o vacă şi o mulgătoare foarte... păşuniste şi neaoşe, lăptăria din care a rămas acum numai numele, reactualizat cu un fel de nostalgie în localul cunoscut din clădirea Teatrului Naţional, a fost spaţiul ideal de întâlnire a diverşilor militanţi "persecutaţi" de Literatură şi care o voiau radical transformată, adică chiar trăită.
În ce-l priveşte pe scriitorul evocat, destinul său a fost paralel, până la un punct, cu cel al prietenului Ilarie Voronca. A debutat tot în paginile "Contimporanului" lui Ion Vinea şi Marcel Iancu, a făcut parte dintre redactorii efemerei dar semnificativei "75 H.P." din octombrie 1924, s-au regăsit alături, în anii imediat următori, în paginile revistelor "Punct", "Integral", "unu". Cel care-şi semna poemele cu pseudonimul, puţintel franţuzit, "Stephan Roll" şi articolele cu numele real a avut, aşadar, un parcurs reprezentativ pentru ceea ce a fost, ca mişcare de frondă novatoare, avangarda românească de-a lungul febrilului şi foarte productivului deceniu 1923-1932. Adică un traseu pe care se cereau parcurse, în goana sincronizării cu Europa artistică, mai toate etapele avangardei istorice, cu "arderea" unora dintre ele ori cu rezumarea altora.
Formula "sintezei moderne" rămâne şi pentru poetul nostru cea mai potrivită, căci în scrisul său se regăsesc, cu ponderi desigur variabile, ecouri ale principalelor manifeste ş