Recent (21-22 mai) s-a desfasurat la Cluj, in cadrul Departamentului de filozofie al Universitatii „Babes-Bolyai“ si al programului NEC-Link al Colegiului Noua Europa, simpozionul transdisciplinar Politicile vietii. Abordari transversale ale precaritatii. Au prezentat comunicari Ciprian Mihali (Premise pentru o teorie filozofica a precaritatii), Alexandru Niculescu (Precaritatea identitatilor), Radu Teodorescu (Timpurile noi ale psihiatriei),

Paul-Antoine Miquel, Universitatea din Nice Sophia Antipolis

(Democratizarea democratiei: precaritate, responsabilitate si precautie), Virgil CiomoS (Despre precaritatea post-traditionala), Ciprian Socaciu, Rice University, Texas (Precaritatea pacii: cauze si semnificatii. Neorealism si postmodern in filozofia relatiilor internationale) si Bogdan Ghiu, al carui text il prezentam mai jos.

Citeva intrebari

Cu tema precaritatii riscam sa ne invirtim in cerc. Din punct de vedere istoric si din punct de vedere functional-social, precaritatea circula (rareori este compacta), se metamorfozeaza si se metaforizeaza.

Traim, de fapt, pe fond de precaritate, chiar daca, diacronic/sincronic privind lucrurile, ea ne apare strict insular. In unele puncte, ea poate fi paliata, contrabalansata, infruntata si, deci, mascata si ocultata temporar, nemairaminindu-i atunci decit sa „izbucneasca“ in mod aparent accidental: sa survina cu titlu de „fenomen natural“, de „revenire a refulatului“, de „memento“. Umanitatea poate afirma despre ea insasi ca lupta eficient impotriva precaritatii structurale atunci cind lucrurile se petrec tocmai in felul acesta, ca survenire „accidentala“ a restului ineliminabil de precaritate. Precaritatea omului (ca individ, grup, specie, comunitate, societate, clasa, categorie, lume etc.) poate fi cel mult marginalizata, intirziata si fragmentata (altfel spus, ins