De ce să mai dezgropăm morţii?! m-a întrebat cineva care a citit dezvăluirile Andreei Pora despre turnătorii şi turnătoriile din Televiziunea Română. Ce mai contează, după atîţia ani, nenorocitele alea de turnătorii? Persoana care îmi retoriza astfel, vechi pensionar din TVR, corpul tehnic, încerca să mă convingă de un lucru - că toţi cei care au lucrat acolo pe vremea lui Ceauşescu ar trebui să aibă conştiinţa încărcată. "Şi cei care mîncau rahat şi cei care chipurile n-au făcut-o." Dumitru Iuga a fost unul singur! De-aia l-au şi băgat în puşcărie! Nu ştii ce intrigăraie era între ei... Se reducea numărul de ore de emisie. Mureau de frică să nu-i dea afară... Se mîncau între ei, se turnau la şefi..." Dar turnătoria la Securitate? "Se turnau şi la Securitate..." Se turnau toţi la Securitate? "Ei ştiu, că şi-ar fi pus piedică pe culoare, să-şi rupă picioarele..." Dar turnatul la Securitate era chiar o glumă? Nu păţea nimeni nimic? "Or mai fi păţit..."

Ideea că TVR a fost un soi de cloacă a regimului ceauşist în care toţi au fost o apă şi un pămînt e poate adevărată. Nu cred în ea. Dar să zicem că viziunea unui reprezentant al corpului tehnic al TVR ne poate ajuta să înţelegem rivalităţile redacţionale. Nici acest om care m-a lăsat să-l citez, cu condiţia să nu-i dau numele nu şi-a permis să afirme că dacă te turna cineva la Securitate, nu ţi se întîmpla nimic după aceea.

Cred că în regimul turnătoriilor mărunte, Securitatea nu lua la puricat pe oricare dintre noi.

Însă în raport de importanţa "obiectivului", la TVR nu cred că existau turnătorii mărunte.

Pînă să se dea drumul dosarelor din Televiziune, au apărut dosarele de scriitori. Vorbesc despre cele care au fost cerute. Turnătoria din lumea scriitorilor dovedeşte că Securitatea avea informatori pe unde te-ai fi aşteptat mai puţin. Scriitori mari care au