"Nu ne vindem tara" este o lozinca depasita, obosita, la auzirea careia nu mai percuteaza, nu mai vibreaza nimeni. Problema nu se mai pune de mult daca ne vindem tara, en gros sau en-detail, ci cui si cu cat. Mamutii industriali, creati in mod artificial de economia comunista, au fost vanduti prin intermediul A.P.A.P.S. la preturi de dumping, oportunistii romani sau straini care au avut bani intrand in posesia lor si scotandu-si banii investiti doar din vanzarea la fier vechi a unor utilaje sau vanzarea unui singur imobil. Dar nu doar statul a vandut bucati de Romanie, la preturi de talcioc. Taranii urbanizati care s-au trezit peste noapte reimproprietariti cu pamant nu au stiut cum sa scape mai repede de hectarele primite, dandu-le pe cateva sute de marci. Practic, mai pe nimic. Am ajuns in 2004 ca, de exemplu, in Timis, 1/5 din suprafata arabila a judetului sa fie in posesia unor cetateni straini, care au cumparat, arendat sau concesionat la preturi de dumping "feude" de mii de hectare. Din 500.000 de hectare de teren arabil, cat are Timisul, 100.000 de hectare sunt ale strainilor. Iar "febra pamantului" nu s-a terminat inca. Eternii pagubiti in aceasta sarabanda a tranzactiilor sunt timisenii care si-au vandut pentru cateva milioane de lei pamantul pentru care parintii lor au fost batuti si au infundat puscaria pe vremea colectivizarii. "Fiii risipitori" raman, pe mai departe, cu regretele. In locul lor, strainii fac jocurile. Investitori si speculanti In Timis, primii care si-au dat seama de potentialul pamantului, de valoarea sa care va creste spectaculos, au fost, se pare, strainii. Prin 1994-1995 oameni de afaceri din tarile vest-europene, in special italieni, au inceput sa cumpere masiv mii de hectare. Oamenii s-au bucurat ca au cui sa-l vanda, pentru ca perspective prea mari de a se imbogati din agricultura nu intrevedeau. "Hectarul s-a vandut in prima faza