Faptul ca nu devii pictor, ci te nasti, mi-a aparut pentru prima oara clar privind lucrul unui adolescent maruntel, bonom si plin de vise, aflat in fata sevaletului. Se numea Ion Banulescu, eram colegi de atelier in clasa profesor Corneliu Baba si ni se parea ca viitorul chiar pe noi ne asteapta. Dar in lumea artei – ca si in celelalte lumi – rar se intimpla sa-ti spuna cineva tu esti cel mai bun, intra tu in fata.

Asa stind lucrurile, fiind el doar un pictor, nu si un luptator, Ion Banulescu a ramas, peste ani, ceea ce fusese dintotdeauna.

Liviu Lazarescu

Bete prietene drag,

La cutremurul cel mare, ne stringeam in brate ca sa plecam deodata.

Acum ai plecat singur impreuna cu ruga mea catre Domnul sa te aiba in paza Lui, om bun ce ai fost pentru noi toti si prieten cum nu a fost altul.

Te astept sa vii, sa continuam sa vorbim tacind.

Setran

Pentru un dialog fericit cu lumea, trebuie sa ai curajul sa te lasi cunoscut. Alaturi de Ion Banulescu, nu am avut tentatia sa ascund ceva. Linga el am fost ferit de impuritati, de tentatii ambitioase, de supreme exigente. Am cunoscut disponibilitatile sale spre lucrurile care nu se arata; o oferta de intimpinare prin firesc spontan, destins, si deseori cu mult umor. Vocatia prieteniei l-a indemnat cu generozitate sa se ingrijeasca de aproapele sau. Cind am evadat i-am simtit lipsa.

Florin Ciubotaru

Zilele trecute am acoperit cu pamint unul dintre cele mai delicate spirite ale generatiei noastre, pe alocuri nedusa in ispita si inca in picioare.

De fiecare data, la zgomotul pamintului ce acopera sicriul, cel putin pina reintram in fictiunea zilnica, ne redimensionam orgoliile, bucuriile si timpul.

Ion Banulescu n-a vrut sa ne mijloceasca asemenea prilej; voia sa treaca usor, daca s-