- Cultural - nr. 120 / 19 Iunie, 2004 E iarasi iunie. Chiar daca nu ne alinta ploile, s-au copt ciresele si capsunele, a inceput vacanta estivala a elevilor, studentii sunt in sesiunea de vara, iar noi visam la concedii. Cu 115 ani in urma, la 15 Iunie, s-a stins cel care avea sa ne duca faima de popor cult peste mari si tari. Cel pe care, odata descoperit, il purtam in suflet si in gand peste vremi. Si... cati vor mai veni sa-l descopere! ... Cum a fost cu noi, cum a fost cu mine. Nu mai tin minte cati ani aveam pe atunci. Stiu doar ca, la data de 15 iunie, in fata casei de la Ipotesti, unde si-a petrecut domni sorul Mihai copilaria, am cumparat un pliant pe care sta scris: "Inalta-ne, ne mantuie, din v alul ce ne bantuie!". Aceasta cugetare imi staruie si azi in minte si, parca, spusele lui Mihai Eminescu, in urma cu atatea zeci de ani, sunt astazi mai actuale ca oricand. Atmosfera de aici era de un lirism profund, indemnand tot ce era imprejur la meditatie, la poezie. La circa 3 kilometri de Casa memo riala, "lacul codrilor albastri, incarcat cu flori de nufar" nu mai continea apa, ci lacrimi. De langa lac, poti vedea in zare dealul pe care se afla parapetul si felinarul ce lumineaza feeric noptile de vara, pe care se zice ca Eminescu l-ar fi numit "Luceafar", si "Luceafar" i se spune si astazi... Din Ipotesti pastrez pana si astazi flori din teii copilariei sale. Acum, ninge din nou, ninge auriu si tandru si la Targu-Mures, cu flori de tei, atat de mult indragite de Poet. E mijloc de Ciresar, si ele, ca-ntotdeauna, ne indeamna la visare si reculegere, caci a fost ziua Lui, a comemorarii lui Mihai Eminescu, a "celui nascut in zapezi si adormit in flori de tei". Au nins atatia fulgi de nea si atatea flori de tei deasupra noastra, de cand a trecut in inalt, s-au scuturat atatia salcami "de ploaie si de vant"..., dar El ramane vesnic tanar si frumos la chip