Sylvie GERMAIN
Zile de minie
Traducere din limba franceza
de Mioara Izverna
Editura Pandora-M, Tirgoviste,
2003, 210 p.
Jours de colère (Gallimard, 1989), romanul lui Sylvie Germain, pentru care a primit in acel an prestigiosul Prix Fémina, este un roman mai putin obisnuit, tinind cont de asteptarile pe care literatura franceza le-a impus publicului roman. Scriitoarea valorifica un filon in general neexploatat de catre autorii francezi, anume folclorul, si tot ceea ce tine de credintele arhaice, chiar pre-crestine, un univers in care natura primeaza asupra civilizatiei, iar eternitatea asupra istoriei.
Romanul este, de fapt, un basm, insa un basm pentru oameni mari. Are tot ce-i trebuie, eroi, dragoste, supranatural, insa talentul scriitoarei isi lasa o puternica amprenta, mai ales in ceea ce priveste imaginatia epica, personajele, si, nu in ultimul rind, in tonul care impune un ritm caracteristic. Actiunea, marcata de un dramatism care nu o paraseste pina la final, se desfasoara intr-un catun de munte, inconjurat de paduri, in care oamenii traiesc parca in afara istoriei. Desi legaturile cu „lumea de jos“ sint minime, totusi, pentru cei de la Leu-aux-Chenes, se pare ca nimic din ceea ce este omenesc nu le este strain. Dragoste, gelozie, dorinta de avere, violenta, moarte, se amesteca in virtejul povestirii cu credinte ciudate, coincidente stranii, care insa se integreza perfect in universul creat de autoare.
Taietori de lemne sint cei mai multi dintre barbatii care traiesc in catun, pentru ca padurea este lumea lor. Asa sint cei noua frati, copiii lui Reinette-cea-Grasa, un personaj dominat de o foame supranaturala, cu care se lupta pina la sfirsitul vietii. Mama ei este Edmée Verselay, cunoscatoare a tuturor remediilor care se pot face din plante, insa ceea ce o distinge de ceilalti este cultul