Recent, Editura Cartea Romaneasca a publicat un superb volum dedicat renumitului nostru balerin Gelu Barbu, un adevarat roman captivant scris de Antonio Pita Cardenes, pornind de la povestea pe care maestrul, cu sinceritate si caldura, a depanat-o pe casete audio, avind in centru reperele ilustrei sale familii si obirsia neuitata de la Lugoj, oprindu-se in detaliu asupra perfectionarii sale artistice la Leningrad. Sint trecute in revista succesele repurtate pe scena Operei bucurestene si turneele efectuate peste hotare, alaturi de colegii si prietenii sai din acea perioada „de aur“ (in cel mai bun sens al cuvintului) a baletului romanesc, punctind invidiile si „masinatiile“ care au insotit fiecare izbinda de-a sa, determinind in final fuga in Germania Occidentala, apoi dificultatile si reusitele profesionale datorate talentului sau fascinant, dar si norocului care l-a ajutat intotdeauna. Ultima parte a cartii ofera detalii interesante referitoare la activitatea de coregraf in Insulele Canare, recunoscuta si onorata cum se cuvine de spanioli, aplaudata insa si in tara, unde a revenit, in sfirsit, dupa 1990, primul popas fiind, firesc, in Lugojul natal caruia i-a dus dorul in cele trei decenii de exil.
O poveste inedita
Cum s-a nascut cartea Gelu Barbu – ritmul sentimentelor?
Prietenii mei din Insulele Canare, unde m-am stabilit de multi ani, au considerat ca povestea vietii mele este interesanta, trecind prin toate regimurile politice posibile – de la monarhie constitutionala la epoca stalinista (la Leningrad), apoi la comunismul romanesc, evadarea in Germania in epoca sa de inflorire, social-democratia pura scandinava, alte structuri politice din diverse tari europene, dictatura lui Franco, tranzitia spaniola foarte interesanta, perioada regelui Juan Carlos si revenirea intr-o Romanie care, sa zicem, ca se intreapta spre