In ultima vreme, domnul Uricaru nu inceteaza sa ma surprinda. De exemplu, in urma unui articol aparut in ziarul Cotidianul acum vreo doua saptamini, in care Marius Stefanescu relata cele intimplate – si mai ales spuse! – cu ocazia lansarii volumului Manualul de literatura (Editura Vinea), citindu-l, printre altii, si pe preadistinsul presedinte al Uniunii Scriitorilor din Romania, acesta se simte tare jignit, fiind convins ca – atentie! – Marius Stefanescu nu exista si ca acesta ar fi un nume de cod al domnului Marin Mincu. Presupun ca e inutil sa precizez ca Marius Stefanescu este si el printre aia prin care se promova pornografia in cadrul Cenaclului Euridice, pe atunci aflat sub auspiciile Uniunii Scriitorilor, si ca versurile sale au aparut intr-o foaie care purta (si inca poarta) semnul Uniunii (ma refer, desigur, la Ziua literara).
Pentru a nu mai spune ca Marius Stefanescu semneaza in pagina de Cultura a ziarului Cotidianul de mai bine de trei ani. Passons… Nu inainte de a-i spune domnului Uricaru ca articolul acesta nu are cauzele pe care domnia sa le banuieste. Stati linistit, domnule Uricaru, nimeni nu mi-a comandat acest articol (stiu ca la asta va gindeati). Poate ne lamuriti si pe noi odata (pe noi, astia, pornografici) de ce e obligatoriu ca o minte mai mare (biologic) si mai luminata sa gindeasca sub numele noastre. Chiar credeti ca de citiva ani buni de cind ne plimbam si noi prin viata asta literara/culturala din Romania, care este cum este, nu sintem in stare sa vedem locurile unde rotitele mecanismului fac un zgomot asurzitor, pentru ca nimeni nu le-a mai schimbat (nici macar uns) de ani de zile? Oare credeti ca nu sintem in stare sa avem o parere pentru care sa fim responsabili? Dar va ramine dumneavoastra datoria de a ne lamuri.
Revenind: mai ieri (adica miercuri 7 iulie, 2004) deschid alt ziar, Gardianul, in care dau peste o
