Annie ERNAUX
Pasiune simpla. Locul
Traducere din limba franceza si note de Vasile Zincenco, Editura Pandora-M, Tirgoviste, 2004, 138 p.
Annie Ernaux are, in peisajul scriiturii feminine din Franta, o identitate bine stabilita. Acum in virsta de 64 de ani, cu peste 10 carti scrise si doua premii importante in cariera (Prix Renaudot – 1984 si Prix Femina – 1992), ea are un stil conturat si o orientare usor de recunoscut.
Daca ar fi sa luam citeva repere al literaturii franceze din secolul XX precum Simone de Beauvoir sau Nathalie Sarraute, A. Ernaux se situeaza, fara indoiala, in descendenta primeia. Dupa cum marturiseste intr-un interviu acordat revistei Lire (aprilie 2000), literatura ei este un act politic. „Il n’y a pas d’écriture qui ne soit un acte, une action qui agit sur la conscience.“ Recunoastem usor modul de gindire sartrian, care este insotit de o referire continua la maestrul ei spiritual, Pierre Bourdieu. La moartea acestuia, scriitoarea a publicat un material in Le Monde (5 ianuarie 2002) in care marturisea inca o data atasamentul fata de sistemul de valori propus de Bourdieu (in special distinctia classe dominante-classe dominée).
De la aceste preliminarii trebuie pornit in analiza unei opere, cel putin intr-un sens, paradoxale. Cine a citit cele doua romane publicate anul acesta in romaneste la Editura Pandora-M (Pasiune simpla, 1992 si Locul, 1984) va intelege ce vreau sa spun. Locul (La Place, romanul care i-a adus premiul Renaudot) este o istorie familiala, povestea vietii tatalui ei, care este, in acelasi timp, povestea propriei vieti.
Evolutia tatalui de la taran la muncitor, apoi la mic comerciant, este cea care da tema romanului, de fapt tema unei mari parti a operelor autoarei. Mobilitatea sociala, trecerea dintr-o clasa in alta, care este o eliberare prin educatie, dar si o pier
