Ambasadorul Statelor Unite la Bucuresti, Excelenta Sa Michael Guest, si-a incheiat miercuri mandatul diplomatic in Romania. A fost, cu siguranta, cel mai popular si mai indragit ambasador pe care l-a avut Romania post-decembrista. A fost indragit nu pentru ca a reprezentat o tara spre care multi de-ai nostri inca se uita cu jind, ci pentru faptul ca si-a plecat urechea spre problemele celor multi, i-a inteles si a incercat sa-i ajute, chiar daca aceasta atitudine i-a exasperat personalitati politice si i-a fost reprosata. Simpatia pe care si-a atras-o acest diplomat, din partea poporului roman, demonstreaza ca judecata lui a fost apreciata nu doar de elita intelectuala, ci si de omul de rand caruia, in Romania, doar i se da de inteles ca i se asculta opinia. Si asta numai o data la patru ani. Ar trebui sa fie un semnal de alarma pentru toti politicienii romani faptul ca, in 2003, omul anului a fost desemnat nu un politician autohton, ci ambasadorul Guest. A fost un semn de recunostinta al societatii civile fata de acest diplomat care nu s-a impaunat in fata camerelor de luat vederi cu lupta anticoruptie si cu masuri populiste, ci a luptat pentru le vedea puse in practica.
Prin politica sa, Michael Guest nu a facut altceva decat sa confirme ca lucrurile merg intr-o directie gresita in societatea romaneasca, sa confirme ca oamenii care au venit la el sa-i ceara sprijinul au avut dreptate cand au acuzat coruptia, clientelismul, birocratia, conflictele de interese, ori abuzul de functii publice. Primul lucru pe care Michael Guest l-a facut la sosirea in Romania, acum trei ani, a fost sa se intalnesca cu reprezentanti ai societatii civile, ai mass-media si sa-i intrebe : "Ce trebuie sa fac eu pentru Romania?" In cei trei ani de mandat diplomatic, a dovedit ca nu au fost doar cuvinte protocolare. Lui Michael Guest i s-au plans sute de romani despre coruptie, despre de