VIATA MEA E UN ROMAN
Despre Ducu Bertzi se pot spune si scrie multe. Nascut la 21 septembrie 1955 in Sighetu Marmatiei, folkistul considera ca originea sa maramureseana ii poarta noroc. Absolvent de Mecanica Fina, el a profesat in domeniu 12 ani, insa in muzica "lucreaza" de o viata intreaga. CRISTINA OLOGEANU
La sase ani studia vioara. Ar fi vrut sa faca pian, dar parintii i-au cumparat o vioara. A avut doi profesori, unul mai sever ca altul. Cel mai dur l-a indepartat de vioara pentru ca, de cate ori gresea, il batea cu arcusul peste degete. Insa vioara l-a ajutat cand a inceput sa cante la chitara, pe care a descoperit-o la Scoala Populara de Arta. "Vioara mi-a mancat copilaria. In timp ce toti copiii se jucau, eu trebuia sa exersez. Parintii mei erau cadre didactice si nu isi permiteau sa imi cumpere pian. Asa ca mi-au luat vioara, dar fara toc, pentru ca era foarte scump." Mama sa era educatoare, tatal preda matematica si fizica. Chiar l-a avut ca profesor la matematica in clasele a VII-a si a VIII-a, dar era mai sever cu el decat cu ceilalti elevi.
CORIGENTA SI MATUSA. Sacrificiul insa a fost pe deplin rasplatit la varsta adolescentei, cand a inceput sa cante la chitara iar fetele roiau in jurul lui. In clasa a noua de liceu, impreuna cu alti colegi, a pus bazele unei trupe de rock, "Mi bemol rock". In timp, trupa a ajuns "orchestra liceului" si canta la fiecare serbare. Chitara devenise un aspirator de fete. Din pacate, nu apuca sa se bucure de un dans cu ele. Nici dupa terminarea momentului artistic nu avea timp sa stea la taifas cu domnisoarele pentru ca trebuia sa returneze instrumentele de unde le inchiriase cu 25 de lei pe seara. In clasa a X-a a fost cat pe ce sa ramana corigent la franceza. Profesoara era o matusa de-a lui. Pe relatia de rudenie se baza si Ducu de isi permitea sa nu acorde mare importanta acestei materii. Tot el
